Atitudini și percepții privind vaccinarea HPV

Am efectuat o scurtă revizuire a articolelor științifice publicate din 2012 până în 2022 pentru a vedea cum s-au modificat percepțiile și atitudinile față de vaccinarea împotriva HPV în România. Conform materialelor găsite, în ultimul deceniu, conștientizarea legată de HPV și vaccinare a crescut în general în România. Cu toate acestea, nivelul de cunoaștere și calitatea informației au variat. Conceputiile greșite, alimentate în parte de media și sursele pseudoștiințifice, au persistat. Aceasta a condus la reticență și rate scăzute de vaccinare, chiar și în rândul celor conștienți de HPV. Rolul profesioniștilor medicali a fost subliniat constant ca fiind esențial pentru difuzarea informațiilor corecte și influențarea atitudinilor pozitive față de vaccinarea HPV.

Evoluția Atitudinilor Față de Vaccinarea HPV în România (2012-2022):

2012: Îngrijorările erau mari, cu motive predominante fiind riscul perceput al vaccinului, teoriile conspirației și neîncrederea generală în sistemul de sănătate. S-a subliniat necesitatea informațiilor clare și factuale.
2013: Forumurile online arătau opinii mixte, cu opinii pozitive bazate pe dovezi concurând cu vederi anti-vaccin pseudoștiințifice și emoționale. Vaccinul era văzut de critici ca fiind periculos și parte a unei conspirații. Susținătorii îl vedeau ca fiind benefic.
2014: Acoperirea media a fost mixtă. Deși aproape o treime erau neutre, un procent ușor mai mic erau negative sau extrem de negative. Doar 23,6% au fost pozitive. Preocupările includeau efectele secundare și testarea inadecvată. Media nu era adesea cuprinzătoare sau exactă.
2015: Cunoașterea în rândul adolescenților era extrem de scăzută. Majoritatea nu cunoșteau HPV, vaccinul său sau testul Papanicolau. Cu toate acestea, exista un interes semnificativ pentru primirea de mai multe informații.
2018: Conștientizarea în rândul femeilor românce era moderată, dar cu cunoștințe minime și adesea incomplete. Majoritatea auzeau de vaccin, dar numai jumătate aveau o atitudine pozitivă. Preocupările includeau efecte secundare, percepția riscului și barierele financiare. (Nord-estul României): În rândul femeilor vaccinate, cunoașterea era bună. Exista o conștientizare puternică a HPV și relația sa cu cancerul de col uterin. Decizia de a se vaccina a fost major influențată de profesioniștii din domeniul sănătății.
2019: Reticiența față de vaccin (VH) era evidentă, media fiind o influență major negativă. Vaccinul HPV, printre altele, inducea ezitare.
2022: Un sondaj amplu a dezvăluit confuzie. În ciuda unei conștientizări ridicate a HPV și a cancerelor asociate, o fracțiune mică era vaccinată. Majoritatea respondenților nu-și primeau informațiile despre HPV de la profesioniști medicali.
Conștientizarea era mare în rândul studenților la medicină, doctorilor și unei părți semnificative a părinților. Cu toate acestea, calitatea cunoștințelor varia. Mulți credeau că vaccinarea ar trebui luată în considerare după 18 ani. A fost observat un decalaj în cunoașterea detaliată despre HPV între studenți și părinți. Majoritatea respondenților credeau că medicii și profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să furnizeze informații corecte despre HPV.

Sursele identificate:

2012 "Cine va fi de vină?": Înțelegerea motivelor pentru care mamele din România refuză vaccinarea împotriva HPV pentru fiicele lor [1]

Rezultatele arată ca principale motive pentru a nu vaccina fiicele lor percepția că vaccinul este riscant, convingerea că vaccinul reprezintă un experiment care folosește fiicele lor ca pe niște cobai, credința că vaccinul întruchipează o teorie a conspirației care vizează reducerea populației globale și neîncrederea generală în sistemul de sănătate ineficient. Mamele au declarat că ar avea nevoie de informații clare și factuale despre vaccinul HPV și legătura acestuia cu cancerul de col uterin pentru a le motiva să îl accepte pentru fiicele lor.

2013 Periculos sau salvator? Reprezentările vaccinului HPV pe forumurile de discuție online din România [2]

Douăzeci de forumuri de discuții, cu un eșantion total de 2.240 de comentarii (2007-2012), au fost incluse.

Discursurile pozitive bazate pe argumente bazate pe dovezi sau pe experiențe legate de cancer s-au luptat cu discursuri negative care s-au concentrat în mare parte pe informații pseudo-științifice și testimoniale bazate pe afect.
Ambele tabere au folosit apeluri la autoritate pentru a furniza mesaje puternice.
Criticii au exprimat nivele ridicate de neîncredere în sistemul de sănătate și au perceput vaccinul ca fiind periculos, ca parte a unei conspirații, ca fiind inutil sau ca un promotor al promiscuității.
În schimb, susținătorii au considerat că vaccinul HPV este util și au criticat iraționalitatea oponenților. Ambivalența și incertitudinea au apărut de asemenea, alături de critici față de organizarea suboptimală a programelor de vaccinare.

Rezultatele evidențiază modurile în care opiniile despre vaccin sunt încorporate în perspective mai largi despre știință, sistemul medical național, dezvoltarea societății și inegalitatea economică.

2014 Acoperirea mediatică a vaccinării împotriva HPV în România: o analiză a conținutului [3]

Analiza conținutului a 271 de rapoarte media (din ziare, reviste, videoclipuri și site-uri de informare) publicate online între noiembrie 2007 și ianuarie 2012. În general, rezultatele au indicat că:

31,4% din materiale au fost neutre,
28% au fost negative sau extrem de negative,
17% au fost mixte,
în timp ce 23,6% au fost pozitive față de vaccin.

Principalele preocupări legate de vaccin au fost efectele secundare și testarea insuficientă. Informațiile elementare despre vaccin și HPV au fost constant omise, iar uneori s-au găsit inexactități. Rapoartele cu dispoziție negativă au fost mai susceptibile să conțină date incorecte despre eficacitatea vaccinului și mai puțin probabil să ofere informații complete despre vaccin și boli legate de HPV. Unele dimensiuni ale acoperirii media au variat în timp și în funcție de mijloacele de informare. Rezultatele actuale sugerează că intervențiile educaționale sunt foarte necesare ca răspuns la acoperirea media suboptimală și incompletă a vaccinării HPV.

2015 Cunoștințele și atitudinile adolescenților români față de infecția cu HPV și vaccinarea profilactică [4]

Un total de 524 de adolescenți cu vârste între 16 și 18 ani au fost recrutați din primele două licee generale din București (în funcție de nota de admitere) și au completat un chestionar auto-administrat care include demografice, informații legate de HPV și testul Papanicolau.

Din adolescenții intervievați, o proporție foarte mică a auzit de infecția cu HPV, vaccinul HPV și testul Papanicolau, adică 20,22%, 67,92% și 22,9%, respectiv. Rata globală de vaccinare pentru acest grup a fost de 2,3%. Motivul cel mai comun pentru a nu primi vaccinul HPV a fost lipsa de informații (80,6%), urmat de preocupările părinților privind siguranța (11%), teama de durere (5,59%) și faptul de a nu fi activi sexual (2,7%). Cu toate acestea, 97,7% dintre respondenți au declarat că sunt interesați să primească mai multe informații despre HPV.

2018 Conștientizarea și cunoștințele despre HPV și vaccinul HPV printre femeile din România [5]

69,2% dintre femei au fost informate despre HPV, dar cunoștințele lor au fost minime și incomplete. Deși 62,3% au auzit despre vaccinul HPV, doar 50,7% au avut o atitudine pozitivă față de acesta. Principalele bariere în fața vaccinării au fost frica de efecte secundare, percepția că este riscant și preocupările financiare. S-au observat deficiențe în cunoștințele despre vaccin, negi genitali sau factori de risc pentru infecția cu HPV, cum ar fi debutul timpuriu al vieții sexuale. Informațiile privind HPV și vaccinul nu sunt întotdeauna corecte și complete, iar doar 50,7% dintre femei au o atitudine pozitivă față de vaccin.

2018 Cunoștințele despre HPV și vaccinul HPV printre femeile vaccinate împotriva HPV din nord-estul României [6]

Dintre participante (n = 120), cunoștințele despre HPV, vaccinul HPV și screeningul cervical au fost bune. Majoritatea respondentelor erau conștiente de relația cauzală dintre HPV și cancerul de col uterin (83,3%), transmiterea sexuală a HPV (81,6%) și natura sa asimptomatică (68,3%). Femeile cu un nivel ridicat de cunoștințe erau mai predispuse să aibă un nivel înalt de educație, să lucreze în sistemul de sănătate și să consulte mai multe surse de informații despre sănătate. Un rol major în decizia de a se vaccina a fost medicul (ginecolog sau medic generalist) care a propus vaccinarea și a explicat importanța imunizării cu vaccinul HPV.

2019 Evaluarea calitativă a ezitării față de vaccinare în România (Cluj) [7]

Virusul Papiloma Uman (HPV) 24,1%. O treime din populația investigată a exprimat VH, iar o altă treime din aceștia a refuzat un vaccin pentru copilul lor. Vaccinurile pentru varicelă, rujeolă, oreion, rubeolă (MMR) și HPV au generat cea mai mare ezitare. Informațiile negative din mass-media au fost cel mai frecvent motiv invocat pentru VH.

2022 Bariere și facilitatori ai vaccinării împotriva HPV (Virusul Papiloma Uman) în România [8]

Au fost intervievați 1122 de respondenți; vârsta medie 36,39 ±10,7 ani (limite: 19–62), majoritatea femei, 999 (89,04%), și din zone urbane, 930 (82,89%). Majoritatea participanților la sondaj (684 (60,96%)) aveau studii universitare și postuniversitare, iar 459 (40,91%) participanți erau legați de domeniul medical.

Dintre cei 666 de părinți, doar 67 (5,97%) erau ei înșiși vaccinați împotriva HPV, iar 91 (8,11%) intenționau să se vaccineze împotriva HPV în viitor. Participanții cu copii eligibili pentru vaccinarea HPV aveau unul, doi, trei sau chiar patru copii. În total, au fost 609 copii, dar 303 aveau vârsta între 9 și 15 ani. Dintre acești 303 de copii, 75 (24,75%) au fost vaccinați împotriva HPV: 69 fete și 6 băieți.

Populația românească este foarte confuză în ceea ce privește importanța vaccinului HPV. Deși majoritatea românilor intervievați sunt conștienți de HPV și de cancerele asociate (1023 (91,18%)) și cred că vaccinul HPV nu prezintă riscuri (823 (73,35%)), doar 324 (28,88%) au primit informații despre HPV de la medici, iar doar 118 (10,51%) sunt vaccinați împotriva HPV.

2022 Evaluarea nivelului de cunoștințe, credințe și acceptare a vaccinului HPV: Un studiu transversal în România (date din 2021) [9]

Conștientizarea asupra infecției cu HPV:

Aproape 86% dintre toți părinții (elevi din clasele a 6-a - a 8-a) din Târgu Mureș (Nordul României)
89,7% studenți la medicină și 100% medici
70,4% băieți din clasele a 11-a - a 12-a, 74,3% fete din clasele a 11-a - a 12-a și 82,8% din mamele lor

Conștientizarea asupra vaccinării împotriva HPV:

Nivelul de informare despre infecția cu HPV a fost satisfăcător pentru aproape jumătate dintre medici (47,3%)
Un nivel bun de informare a fost identificat la 32,1% dintre medici și la 28,9% dintre studenții la medicină.
Gradul de informare asupra vaccinării împotriva HPV a fost satisfăcător pentru 44,6% dintre medici, în timp ce pentru celelalte categorii de respondenți predomină nivelul scăzut de informare

Opinii privind vârsta optimă de administrare:

69,0% dintre studenții la medicină, 72,3% medici și 30,9% băieți din clasele a 11-a - a 12-a au considerat că vaccinarea optimă ar trebui să aibă loc între 12-14 ani,
în timp ce 44,5% dintre părinții elevilor din clasele a 6-a - a 8-a și 50,6% dintre mamele elevilor de liceu din clasele a 11-a - a 12-a au crezut că vaccinarea ar trebui considerată după vârsta de 18 ani.
50,6% fete din clasele a 11-a - a 12-a au crezut că vaccinarea ar trebui administrată înainte de a deveni sexual activi.

În general, a existat un nivel foarte scăzut de cunoștințe printre studenți și părinții lor în ceea ce privește semnele clinice, metodele de transmitere, locul infecției, consecințele infecției, factorii de risc și profilaxia infecției cu HPV.

Foarte puțini respondenți au căutat informații de la medicul lor de familie sau specialistul în HPV, considerând în același timp că informațiile corecte despre HPV ar trebui furnizate de medici și profesioniști din domeniul sănătății.

În general, barierele legate de vaccinarea împotriva HPV în România sunt legate de:

Lipsa conștientizării și cunoștințelor: Studiile au evidențiat o lipsă generală de conștientizare și cunoaștere despre HPV și riscurile asociate, precum și beneficiile vaccinării. Această lipsă de înțelegere poate duce la ezitare sau refuz din partea părinților și adolescenților.
Percepții eronate și temeri: Există concepții greșite și temeri privind siguranța și eficacitatea vaccinului HPV. Zvonurile și informațiile eronate despre efectele adverse sau credințele neîntemeiate pot juca un rol în refuzul vaccinului.
Factori culturali și sociali: Normele culturale și atitudinile societale față de discuțiile despre sănătatea sexuală și vaccinare pot influența deciziile privind vaccinarea împotriva HPV. Vederile conservatoare sau stigmatul asociat cu discuțiile despre infecțiile cu transmitere sexuală ar putea împiedica acceptarea vaccinului.
Încrederea în furnizorii de asistență medicală: Nivelul de încredere și încredință pe care indivizii îl au în furnizorii de asistență medicală și autorități poate influența decizia lor de a se vaccina. Dacă există îndoieli cu privire la credibilitatea sfaturilor medicale, ratele de vaccinare ar putea fi afectate.
Acces și disponibilitate: Provocările în accesarea facilităților de sănătate sau preocupările legate de cost și disponibilitatea vaccinului ar putea fi bariere în calea vaccinării.
Influența mass-media: Portretizarea vaccinării împotriva HPV de către media, inclusiv atât acoperirea pozitivă, cât și cea negativă, poate influența percepția publicului și deciziile privind vaccinarea.
Campanii de educare despre vaccin: Eficiența campaniilor educaționale care promovează vaccinarea împotriva HPV ar putea fi evaluată pentru a înțelege impactul lor asupra acceptării vaccinului.

Referințe