HPV (Virusul papiloma uman) cuprinde o familie de peste 200 de virusuri înrudite (familia Papillomaviridae) care pot infecta pielea și mucoasele. O parte semnificativă a populației globale este expusă la HPV la un moment dat în viață [1].
Tipurile de HPV pot fi clasificate în funcție de potențialul lor de a induce cancer (tipuri cu risc înalt față de tipuri cu risc scăzut). Tipurile de HPV cu risc oncogenic scăzut sunt asociate cu negi (condiloame genitale) și, în cele mai multe cazuri, sunt asociate cu infecții tranzitorii [2]. Tipurile de HPV cu risc înalt sunt, de asemenea, asociate cu infecții, de obicei tranzitorii, dar cu o probabilitate mai mare de persistență. Împreună cu alți factori de risc, tipurile de HPV cu risc înalt pot fi integrate în ADN-ul celulelor gazdă, care, în timp, se pot transforma în malignități.
Virusurile sunt foarte specifice pentru țesut și infectează celulele bazale ale pielii și membranelor mucoase. HPV intră în celula gazdă prin micro-abraziuni sau leziuni ale pielii sau membranelor mucoase.
Odată ajuns în interiorul celulei gazdă, genomul viral este transportat în nucleu. ADN-ul viral se replică și are loc transcrierea genelor virale, ducând la sinteza proteinelor timpurii și târzii. Genomul viral este organizat în trei regiuni: timpurie (E), târzie (L) și regiunea de control lung (LCR) [3]. Regiunea timpurie codează proteine implicate în replicarea virală, reglarea transcripțională și modularea funcțiilor celulei gazdă, în timp ce proteinele târzii intră în structura capsidului viral. Pe baza secvenței genomice a L1, genul care codează proteina capsidului principal, au fost identificate și caracterizate peste 200 de tipuri de HPV, dintre care cel puțin 12 sunt asociate cu cancere [4].
Subtipul HPV 16 este asociat cu aproximativ 55-60% din cancerele cervicale, iar subtipul HPV 18 este implicat într-un procent de 10-15% din cazuri. Alte opt subtipuri (31, 33, 35, 45, 51, 52, 56 și 58) sunt asociate cu cele mai multe alte cazuri de cancer cervical. Infecțiile cu subtipurile HPV 16 și 18 pot crește riscul de a dezvolta neoplazie intraepitelială cervicală cu 11 până la 17 ori [5].
Înțelegerea biologiei moleculare și celulare a HPV este esențială pentru dezvoltarea terapiilor țintite, vaccinurilor și instrumentelor de diagnostic pentru prevenirea și gestionarea bolilor legate de HPV, inclusiv cancere și negi.
Referințe
[2] https://www.mdpi.com/1422-0067/23/3/1818
[3] https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0131675
[4] https://karger.com/books/book/224/chapter/5152522/Human-Papillomavirus-Genomics-Past-Present-and
[5] https://www.cancer.gov/about-cancer/causes-prevention/risk/infectious-agents/hpv-and-cancer
